Spovedania


Indreptar orientativ, pentru cercetarea constiintei inainde de spovedanie

Spovedania se face in cele patru posturi din cursul anului bisericesc dar si cand constiinta sau nevoia omului o cere. Daca nu este perioada posturilor, este bine ca sa tinem 3 zile minim de post si va puteti spovedi sambata sau duminica dupa Sfanta Liturghie (verificati programul preotului)

�Se scriu numai pacatele sav�rsite de la ultima spovedanie si cele uitate la spovedania anterioara. Nu se mai marturisesc pacatele spovedite, afara de cazul c�nd au fost repetate. Ultima data m-am spovedit la data de �

PACATE

  • Nu-mi fac rugaciunea regulat [�]
  • Rugaciunea o fac grabit, superficial, de m�ntuiala.
  • Nu asist regulat duminica si de sarbatori la Sf. Liturghie, ci doar cel mult aprind lum�narea si plec.
  • Nu ascult cu atentie predica sau cazania.
  • Vorbesc tare �n biserica cu oamenii si uit ca �n biserica nu trebuie sa vorbim dec�t cu Dumnezeu.
  • La biserica, atunci c�nd am venit, nu m-am g�ndit sa �ndemn si pe altii sa vina cu mine, nestiind ca prin aceasta �mi acopar o sumedenie de pacate [�]
  • Ba chiar am �mpiedicat si pe altii sa mearga la Sf. Bi�serica.
  • Am g�ndit ca ma pot ruga si acasa, uit�nd ca mersul la Sf. Biserica, duminica si sarbatoarea, este obligatoriu, caci Iisus se ruga zilnic pe munte, �n barca etc., dar c�nd era sarba�toare mergea la Templu, nu pentru ca El avea nevoie, ci ca sa ne �nvete pe noi sa facem la fel. Caci rugaciunea �n Biserica este ca apa de la izvor.
  • Duminica dupa amiaza nu am cercetat pe cei tristi, pe cei bolnavi, parasiti sau singuri, ci am pierdut vremea ocup�ndu-ma cu lucruri de nimic sau umbl�nd dupa distractii.
  • Nu m-am rugat pentru stap�nirea lumeasca, nici pen�tru preoti sau duhovnicul meu.
  • Nu am ascultat si nici nu i-am cinstit cu toata re�cunostinta pe parintii mei, nu-i ajut la nevoie si nu-i pomenesc la Sf. Liturghie, la Sf. Altar.
  • Mi-am neglijat sotul (sotia), copiii si am fost nestap�nit, nervos; e drept ca am fost uneori obosit, dar numai prin devotament si iubire �mi pot c�stiga m�ntuirea.
  • Nu am facut milostenie �n amintirea celor dragi plecati dintre noi, nu le-am dat Liturghii pentru iertarea pacatelor, nici sarindare �n posturi si uneori m-am zg�rcit sa le fac chiar si parastase.
  • Nu ajut Sf. Biserica sa-si �ndeplineasca misiunea sf�n�ta �n lume si nici pe omul sarac, pentru ca sunt egoist si zg�rcit.
  • Sunt certat cu cineva, dar nu caut prilejul sa ma �mpac, nici sa-i cer iertare, pentru ca sunt m�ndru si ambitios, uit�nd ca daca nu ma �mpac, darurile mele nu sunt primite la Altar.
  • Nu am dat sfaturi bune celor ce au nevoie de ele, ci am fost nepasator. Uneori am �ndemnat chiar la rau, sa se razbune pe barbat sau pe nevasta, sa �nsele, sa le faca tot felul de necazuri etc.
  • Nu ma pot stap�ni si nu am destula rabdare ca sa pot ierta si sa nu raspund ur�t celor ce ma supara sau ma necajesc. Uneori chiar �i blestem si �i dracuiesc.
  • Am dat exemplu rau celor din jur prin faptele si vor�bele mele necugetate.
  • �mi place sa r�d de altii care sunt mai prosti, mai neputinciosi, �n loc sa-i ajut si sa-i �ndrept.
  • Sunt invidios, �mi pare rau c�nd cineva are succes sau �i merge bine si ma bucur c�nd �i merge rau si are nenorociri.
  • Sunt m�ndru, ma socotesc destept si �nzestrat cu multe daruri si uneori �mi pare rau ca lumea nu ma cinsteste �ndea�juns, �n loc sa fiu smerit si sa ajut pe cel mai slab si mai nepregatit.
  • �mi plac banii nu ca sa ajut pe altii, ci ca sa-mi fac placerile mele.
  • Am g�nduri necurate si chiar de desfr�u, m-am simtit bine c�nd mi s-a facut curte si am cochetat cu sexul opus; ba chiar am si cazut �n pacat.
  • Sunt lacom, lenes si munca nu mi-o fac cu drag pentru binele familiei si al societatii.
  • Ma m��nii repede, tin minte raul si chiar c�nd iert nu iert cu toata inima, asa cum a facut Iisus, chiar rastignit fiind.
  • Am vrut sa ma sinucid, crez�nd ca astfel pot scapa de nenorocire [�].
  • Mi-au placut petrecerile, jocurile, balurile, distractiile porcoase si am facut haz de ele.
  • Am clevetit vorbind de rau pe altii si am fost chiar fericit c�nd am gasit cusur altora, uit�nd ca si eu am destule si nici prin minte nu mi-a trecut ca sa �mpiedic b�rfirea, ci am terfelit cinstea celui vorbit de rau si numele bun, crez�nd ca prin aceasta ma �nalt eu, dar dimpotriva, m-am cobor�t.
  • Nu mi-am pastrat curatenia trupeasca �nainte de casa�torie si nici dupa.
  • Sunt casatorit (a) cu sotul meu care este de alta religie si nu m-am g�ndit sa-l conving sa treaca la religia ortodoxa, ca sa ne rugam �mpreuna.
  • Am baut si am m�ncat peste masura si uneori m-am �mbatat.
  • Am fumat, desi acest lucru �mi strica sanatatea si �mi irosesc banii cu care as putea face ceva util pentru mine si pentru suflet.
  • M-am �mpodobit cu tot felul, ca sa ademenesc pe altii si poate chiar �n Sf. Biserica, prin �mbracamintea si podoabele mele am scandalizat pe altii.
  • Am furat lucrul altuia sau chiar de la serviciu, ned�ndu-mi seama ca nu ma pot ajuta prin furt, ci dimpotriva, mai t�rziu ma pot pagubi mai mult.
  • Am luat bani cu �mprumut si nu i-am dat �napoi sau am luat dob�nda c�t nu trebuia.
  • Am �nselat v�nz�nd marfa rea ca buna, am pus apa �n vin sau �n lapte, etc.
  • Am mintit si am �ndemnat si pe altii sa minta, uit�nd ca mincinosii merg �n iad (Apocalipsa, cap.21, vers.8).
  • Am p�r�t pentru a face rau si uneori pe nedrept, �n loc sa-l �ndrept pe cel gresit.
  • Nu ma rog Domnului �ntotdeauna cu caldura si since�ritate, ci mintea �mi este �mprastiata mai mult la grijile vietii.
  • Am judecat pe preoti, pe calugari, pe episcopi, uit�nd ca nu m-a pus nimeni judecatorul lor sau al altora si numai Dumnezeu este judecatorul tuturor si vor raspunde greu �n fata Lui pentru sminteala ce o aduc oamenilor. Sa-i ajutam �n misiunea lor, caci batjocura murdareste, dar nu �ndreapta nimic.
  • Nu am ascultat sfatul bun al preotului, al duhovnicului care �mi dorea sincer m�ntuirea.
  • Sav�rsind tot felul de pacate, m-am g�ndit ca Dumnezeu e bun si iertator, ca pot sa pacatuiesc mereu, ca Dumnezeu tot ma iarta, ca de asta-i Dumnezeu.
  • Alteori am cazut �n deznadejde, ca at�t L-am m�hnit pe Dumnezeu cu pacatele mele grele �nc�t nu mai e cu putinta sa dob�ndesc iertare.
  • M-am unit cu cei care sunt �mpotriva lui Dumnezeu si a Sf. Biserici si i-am aprobat.
  • Nu am avut curajul sa-mi marturisesc credinta mea �n Dumnezeu atunci c�nd a fost cazul, daca �ntr-adevar sunt credincios religiei parintilor si stramosilor mei, pentru ca sunt las. Iar alteori am facut propaganda religioasa unde nu era cazul, caut�nd sa impun credinta crestina cu sila �n familie, c�nd viata mea personala era departe de sf�nta noastra credin�ta. Iar prin faptele si atitudinea mea �l faceam de rusine pe Dumnezeu.
PACATE SPECIFICE FEMEILOR

�n afara de pacatele de mai sus, femeile mai pot gresi cu pacate pe care ele sunt mai ispitite sa le aiba. Iata c�teva:

  • Am facut avorturi, uit�nd ca femeia (dupa Biblie) se m�ntuieste prin nastere de fii.
  • Am luat buruieni ca sa lepad copilul. Am alergat sau m-am �ncarcat cu poveri tot ca sa lepad copilul.
  • Am dat sfatul altor femei unde sa faca avortul sau le-am �ntovarasit acolo unde trebuia sa faca acest lucru.
  • M-am �mpodobit si m-am fardat ca sa plac altora si mi-a facut placere sa ademenesc sau sa fiu admirata de barbati straini.
  • Mi-am �nselat sotul ca sa ma razbun, fiind ispitita prea greu sau din cauza patimii pe care n-am putut-o stap�ni.
  • Am intrat �n Sf. Biserica neacoperita pe cap, neso�cotind cuv�ntul lui Dumnezeu care spune ca femeia trebuie sa se roage acoperita.
  • Nu vin �mbracata totdeauna cuviincios la Sf. Biserica, dovedind prin aceasta ca nu sunt o crestina serioasa, cu rochia prea scurta si decoltata sau �n pantaloni.
  • Nu m-am supus barbatului �n tot si toate, asa cum porunceste Domnul.
  • Am ascultat pe la usi si ferestre, sa vad ce vorbesc sau ce fac cei din casa.
  • C�nd am fost la soroc sau am avut alta necuratenie nu m-am dus la biserica sa stau �n tinda ei, ci am fost bucuroasa ca pot sta acasa.
  • Am fost usuratica si uneori fatarnica, caut�nd sa arat altora frumuseti si adevaruri pe care eu nu le aveam, uit�nd ca Maica Domnului si Sfintele Femei au fost smerite.
  • Ma rog Domnului sa ma ierte, sa-mi dea �ntelepciu�nea, puterea si harul ca sa-mi pot m�ntui sufletul.
(din: �Un mare marturisitor crestin: Preotul Constantin Sarbu�, Editura Bonifaciu, 2010)


Dialog cu Parintele Arsenie Papacioc despre spovedanie


� Alegerea duhovnicului este un lucru extrem de greu. Abia �n momentul �n care gasim duhovnicul potrivit, constientizam c�te urcusuri si cobor�suri are drumul pe care trebuie sa ne ducem propria cruce. Parinte, ce ne sfatuiti sa facem pentru a nu rataci de pe drumul cel bun?

� Vedeti dumneavoastra, aceasta stare de cercetare este, cum va spun eu �ntotdeauna, o stare de prezenta. La duhovnic nu mergeti la �nt�mplare, din simpla inertie si niciodata sa nu faceti o spovedanie, asa, traditional, rational, ci afectiv. Ca sa puteti g�ndi la m�ntuire, trebuie sa fiti bine spovediti, asta e taina care m�ntuieste. O spovedanie este, negresit, un fel de catehism. Permanent te cercetezi, iar c�nd ajungi la duhovnic nu trebuie sa te rusinezi cu niciun chip: �Domnule, asta am facut!�. Ce rusine? Rusinea este arma diavolului, grozav de puternica. Si sa mai stiti ceva: daca pastrati un pacat ascuns sau spus sucit devine si mai mare. Nu trebuie sa va preocupe parerea duhovnicului. Oameni buni, important este sa reusiti sa va salvati si nu sa va nenorociti pentru pacatele voastre ascunse!

� Parinte, dar daca uneori pacatele sunt prea mari, poate ca cel care se spovedeste ram�ne mut �n fata dimensiunii pacatului. Poate se caieste sincer, pl�nge, se roaga, dar nu are puterea marturisirii�

� Fratii mei, M�ntuitorul nu S-a rastignit numai pentru o categorie de greseli, ci pentru tot ceea ce este greseala pe Pam�nt. Si-atunci, ori �ti spui toate pacatele la spovedit, pentru iertare, ori la Judecata de Apoi, pentru pedeapsa. Ele pot fi tinute, dar nespuse nu ram�n! Ori aici, cu lacrimi, la duhovnic, care te �ntelege si te dezleaga, ori ram�i pentru Dreapta Judecata. Pacatele marturisite nu se mai au �n vedere la Judecata, pentru ca mila Domnului le iarta, dar ce te faci cu cele nemarturisite, ascunse? Sf�ntul Ioan Gura de Aur ne �nvata la fel, ca cel mai important lucru cu care trebuie sa ne prezentam la Judecata este dezlegarea.

�Eu nu dau canoane care se fac repede, ca sa se scape de ele�

� Dupa ce criterii trebuie sa ne alegem duhovnicul?

� Niciun duhovnic nu are mai multa putere ca altul. Nu exista duhovnici buni si duhovnici mai putin buni. Se poate doar ca la �nceput unii sa aiba mai putina experienta sau ca nu sunt �nzestrati cu duhul dragostei, care e de mare pret. Dar, �n general, reusita spovedaniei nu tine de mine, ca duhovnic. Cei asemeni mie se simt bine c�nd le spui cele mai grozave pacate, pentru ca au bucuria nemarginita ca te-a usurat. Si oric�t de greu ar fi pacatul, lui Dumnezeu �i place nespus cainta celor care se spovedesc cu sufletul. Toti duhovnicii au har. Important este sa avem �n vedere cele patru elemente ale Tainei Spovedaniei: sa nu mai faci pacatul, sa-l marturisesti, sa te dezlege duhovnicul si sa faci canonul dat de duhovnic.

� C�nd se poate lua Sf�nta Euharistie (n.r. � �mpartasania sau Cuminecatura)?

� Sf�nta Euharistie este suprema Taina a Bisericii noastre. Vapaia din sufletul tau decide c�nd mergi la �mpartasanie. Dupa Spovedanie, duhovnicul este cel care hotaraste cine este vrednic si cine nu a se �mpartasi cu Sfintele Taine. Nu ne putem �mpartasi cu Trupul si S�ngele Domnului dupa bunul nostru plac, ci numai cu �ncuviintarea duhovnicului. Acesta are toata autoritatea de a lega si de a dezlega.

� Care este cel mai aspru canon �n ceea ce priveste �mpartasania?

� Aici, duhovnicilor le revine o mare responsabilitate. Cele mai grele canoane pot opri pe cineva de la �mpartasit chiar si 25 de ani, dar asta ar �nsemna sa nu o mai poti face niciodata. Eu, Arsenie, nu sunt pentru astfel de canoane. Cel cazut �n pacat se obisnuieste cu ne�mpartasitul si poate zice: �Parca tot cu �mpartasania am trait p�na acum!�. Eu sunt pentru un canon pe care sa-l faca zi de zi, �n starea de simtire, nu de obligatie tipicala. Eu nu dau canoane dintr-astea, care se fac repede, ca sa se scape de ele. Suspinarea nu �ti ia timp, este la �ndem�na si angajeaza toata fiinta ta. Zici: �Of, Doamne!�. Un simplu oftat face mai mult dec�t orice rugaciune, mai mult dec�t a zice repede, de 15 ori, �Tatal nostru�.

�Ferice de acela care-si cunoaste lucrul si-si m�ntuie sufletul�

� Trebuie sa �nvatam sa pretuim timpul?

� Singur Dumnezeu poate sa hotarasca daca ne mai lasa timp sau daca prelungeste timpul vietii noastre, si asta pentru a fi c�t mai mult �mpreuna cu El. Abia dupa ce reusim sa �ntelegem aceasta relatie, abia atunci �ncepem sa ne preocupam de m�ntuirea noastra. Acesta este scopul principal, permanent, de neschimbat, de neuitat � m�ntuirea. Si nu putem ajunge la m�ntuire dec�t daca fugim de obiceiuri si de rutina. Numai asa ajungem la m�ntuire. Ferice, ferice, de mii de ori ferice de cei care, printr-o c�t de mica venire �n fire, se pregatesc, dupa cum ne �nvata Biserica, prin Evanghelii, pentru m�ntuirea lor. C�nd amarul va fi mai mare si mai mare, atunci va fi ferice doar de acela care-si cunoaste lucrul si-si m�ntuie sufletul.

� Vorbind de m�ntuirea sufletului, trebuie sa ne g�ndim si la post? Si daca da, la care dintre ele, la postul spiritual sau la postul trupesc?

� Postul, �n general, �si are rigorile lui. Eu le tot spun celor care ma cerceteaza sa posteasca, dar dupa puteri si dupa r�nduiala. Pentru ca degeaba te abtii de la cele �de dulce�, un post de 40 de zile, daca dupa acesta �ti asupresti trupul cu �mbuibari peste masura. Acest post este zadarnic si, �n loc sa duca la eliberare si la sfintenie, duce la lacomia p�ntecelui, ceea ce este mare pacat. De aceea eu recomand postul dupa puterea fiecaruia si �l exclud la copii cu v�rsta de p�na la 7 ani, la femei �nsarcinate si la cei bolnavi. Postul sufletului este superior postului trupului. Degeaba nu man�nci carne daca musti din carnea aproapelui. Solutia optima si placuta lui Dumnezeu este aceea a postului �ncununat de smerenie si rugaciune (�)��.


Calendar ortodox